S-a născut în ”orașul banilor, din părinți săraci”: avea să devină una dintre cele mai mari actrițe ale României, povestea Silviei Dumitrescu-Timică

Silvia Dumitrescu-Timică s-a născut în data de 29 octombrie 1902, la Craiova, ”în orașul banilor, din părinți săraci, dar cumsecade”, după cum avea să spună chiar ea, într-un interviu, pe timpul vieții sale.

”Mama vedea în mine o viitoare gospodină, măritată, la casa mea, cu un soț care să contribuie la realizarea tuturor dorințelor ei. Faptul că aveam aplicații pentru teatru, că jucam pe câte o masă improvizată în scenă, nu era de natură s-o determine să-și facă iluzii prea mari pentru mine, după cum și eu, la vârsta aceea, nu mi le-aș fi putut face”, declara aceasta, de asemenea.

Căsătorită cu la fel de celebrul George Timică

Pentru că teatrul o atrăgea din ce în ce mai mult, s-a mutat în București. Avea 18 ani când a debutat, în același timp, a intrat la Conservator, la clasa maestrului Livescu. Au urmat o serie de peregrinări: Teatrul Popular și Teatrul Mic. Acolo, Mișu Fotino i-a oferit prilejul să joace câteva roluri care au făcut-o remarcată inclusiv în presa de profil.

Silvia Dumitrescu s-a căsătorit în anii 1930 cu deja celebrul George Timică, pe numele său real Mitică Georgescu, unul dintre marii actori ai scenei românești, care era cu 16 ani mai mare decât ea.

”De când îl știu colegii săi de teatru, și iarna și vara apare la repetiții cu o pălărie ancestrală, de paie, pe cap. E veche, murdară, găurită. Timică nu renuntă la ea pentru că gonește ghinionul! În buzunarul actorului se afla mereu o bucată de lemn, ca să o aibă la îndemână, să bată în lemn pentru gonirea ghinionului.

Culoarea verde e marele dușman al lui Timică. Înainte, i se făcea rău când vreo partenera purta rochie verde pe scenă. Ca să combată această superstiție, soția sa, drăgălașa Silvia Dumitrescu, i-a adus de Crăciun, în dar, o cravată verde. Cu mare frică, Timică a înnodat-o la gât. 0 poartă de o săptămână și până acum nu i s-a întâmplat nimic”, se nota, în anul 1937, în revista Ilustrațiunea Română.

Hazul eu vodevilistic era proverbial, astfel că ea a ajuns una dintre preferatele lui Ion Livescu, care a luat-o la clasa sa de Conservator și astfel Silvia Dumitrescu-Timică devine actriță, într-o generație de personalități cu rol aproape istoric în teatrul românesc.

Datorită lui Victor Ion Popa a jucat la Teatrul Ventura, iar Sică Alexandrescu o duce la Comedia, unde joacă alături George Timică.

Cariera îi începe cu adevărat însă la Teatrul Național, unde joacă în piesa O Noapte Furtunoasă, astfel că devine la fel de apreciată ca Maria Ciucurescu și Maria Filotti.

De-a lungul carierei sale, ajunge să fie Aneta Duduleanu, din Gaițele, Castope, în Dezertorul, Chiriachița, în Titanic-Vals, Vecina, în Domnișoara Nastasia, dar și Marina din Bădăranii lui Goldoni sau Soacră din Micul Infern.

”O anumită lume, în trecut, ca și azi, și-ar putea închipui că meseria de artist e o joacă, o glumă. De unde să știe cu câtă seriozitate se pregătește această glumă, cu câtă trudă se construiește un personaj, un succes, o carieră durabilă. Eu mi-am făcut cariera cu trudă, dar câte satisfacții mi-a dat”, mărturisea Silvia Dumitrescu-Timică.

Rolurile în cinematografia românească

Silvia Dumitrescu-Timică a avut parte de puține roluri în cinematografie, filmele în care a fost distribuită fiind Odessa în Flăcări, în 1942, Bădăranii, în 1960, Furtuna, în regia lui Andrei Blaier, O încurcătură, Scorpia, Sâmburele, Tren de Plăcere și filmul pentru televiziune Micul Infern, ultimele două realizate în 1979, dar cariera sa în teatru a fost extrem de lungă și mult mai amplă.

Ultima apariție pe scenă a fost în 1992, când împlinise deja vârsta de 90 de ani, în rolul Eleonorei Arbore din Micul Infern.

Silvia Dumitrescu-Timică a trăit mai mult ca soțul ei, legendarul George Timică. Ea a plecat dintre noi în data de 1 august 1999, la venerabila vârstă de 97 de ani.